Mulți părinți ajung în același punct: observă că adolescentul sau tânărul din familie nu mai este bine, dar nu știu care este primul specialist la care merită să meargă. Unii caută un psiholog. Alții spun că au nevoie de un psihoterapeut. Alții se întreabă dacă situația cere un psihiatru.
Confuzia este firească. Cele trei roluri lucrează în aceeași zonă, dar nu fac același lucru. Fiecare are alt tip de formare, alt cadru profesional și alt rol în evaluare și intervenție. Când diferențele sunt înțelese corect, drumul până la ajutorul potrivit devine mai scurt.
De ce apare confuzia între denumirile de psiholog, psihoterapeut sau psihiatru
În limbajul de zi cu zi, termenii se amestecă ușor. Mulți oameni folosesc „psiholog” pentru orice profesionist din sănătatea mintală. Alții spun „psihiatru” atunci când se gândesc la cazuri grave și „psihoterapeut” când se gândesc la terapie de durată. În practică, lucrurile sunt mai nuanțate.
Pentru un părinte, întrebarea utilă nu este care titlu sună mai potrivit. Întrebarea utilă este ce fel de nevoie are copilul în acest moment. Are nevoie de clarificare clinică și evaluare? Are nevoie de un proces terapeutic structurat? Are nevoie și de evaluare medicală, tratament medicamentos sau monitorizare psihiatrică?
Cu ce se ocupă psihologul
În zona clinică, psihologul este adesea primul specialist cu care începe procesul. Rolul lui este să evalueze, să înțeleagă tabloul psihologic și să formuleze recomandări. Aici intră interviul clinic, observația, instrumentele standardizate, analiza contextului și organizarea informațiilor într-o formulare coerentă a cazului.
Pentru părinți, acest lucru înseamnă că psihologul ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă. Poate clarifica dacă vorbim despre anxietate, depresie, atacuri de panică, dificultăți de reglare emoțională, dificultăți de adaptare sau alte probleme care cer intervenție.
Psihologul clinician poate face evaluare și intervenție în limitele competenței pentru care este atestat. În schimb, nu prescrie medicație.
Ce face psihoterapeutul
Psihoterapeutul lucrează printr-un proces terapeutic structurat, desfășurat în timp. Dacă evaluarea răspunde la întrebarea „ce se întâmplă?”, psihoterapia lucrează cu întrebarea „cum se schimbă acest lucru în mod susținut?”.
În psihoterapie, adolescentul sau tânărul lucrează cu gândurile, emoțiile, comportamentele, relațiile și mecanismele prin care dificultatea se menține. Ritmul este de regulă săptămânal sau apropiat de acest ritm, iar intervenția se construiește în funcție de problemă, vârstă, obiective și resurse.
Pentru părinți, este important de știut că psihoterapia nu este o conversație liberă fără direcție. În context clinic, ea are cadru, obiective și metodă. Există mai multe școli terapeutice, iar unele au mai multă susținere pentru anumite tablouri decât altele. În practica INDIRA, direcțiile centrale sunt psihoterapia cognitiv-comportamentală și intervențiile bazate pe procese, integrate în funcție de caz.
Psihoterapeutul nu prescrie medicație dacă nu are și formare medicală. Rolul lui este terapeutic, nu medical.
Ce face psihiatrul
Psihiatrul este medic. Acest lucru schimbă tipul de intervenție. Psihiatrul evaluează componenta medicală a tabloului psihic, stabilește diagnosticul medical psihiatric atunci când este cazul, prescrie medicație și urmărește răspunsul la tratament și efectele adverse.
Pentru unele situații, prezența psihiatrului în planul de tratament este foarte importantă. Aici intră episoadele depresive severe, ideile suicidare, simptomele psihotice, decompensările importante, insomnia severă, agitația marcată, anumite forme de tulburare bipolară sau situațiile în care funcționarea scade atât de mult încât intervenția psihologică singură nu mai este suficientă.
Consultația psihiatrică și psihoterapia nu se exclud. În multe cazuri, ele lucrează foarte bine împreună.
La ce specialist mergi mai întâi
În multe situații, primul pas potrivit este psihologul clinician. Acesta este cazul când părintele observă schimbări emoționale și comportamentale, dar tabloul încă are nevoie de clarificare. De exemplu, adolescentul este mai retras, mai anxios, mai obosit, mai iritabil, evită anumite contexte, are somnul schimbat sau funcționează mai greu la școală și acasă.
Psihologul clinician este potrivit și atunci când vrei să înțelegi dacă este nevoie de psihoterapie, de consiliere parentală, de evaluare suplimentară sau de trimitere către psihiatru.
Psihoterapeutul este alegerea potrivită când există deja o direcție de lucru și familia caută un proces terapeutic bine orientat. De multe ori, însă, această alegere vine tot după o primă evaluare.
Psihiatrul devine prioritar când simptomatologia este severă sau când există risc. Aici intră ideile suicidare, autovătămarea, suspiciunea de psihoză, pierderea importantă a contactului cu realitatea, blocajul major de funcționare, agitația intensă, lipsa severă de somn sau consumul asociat cu instabilitate mare.
Când colaborarea dintre specialiști este cea mai potrivită variantă
Pentru multe cazuri de anxietate sau depresie ușoară și moderată, intervenția psihologică poate fi suficientă ca prim pas. Pentru cazurile moderate și severe, colaborarea dintre psiholog, psihoterapeut și psihiatru aduce de obicei cea mai bună structură de lucru.
Psihologul clinician evaluează și formulează tabloul. Psihoterapeutul lucrează procesul de schimbare. Psihiatrul susține componenta medicală atunci când este nevoie. Pentru adolescent și pentru familie, acest tip de colaborare reduce confuzia și face intervenția mai coerentă.
În practica reală, multe familii se liniștesc când înțeleg că nu trebuie să aleagă între terapie și psihiatrie ca și cum ar fi două tabere diferite. În anumite situații, fiecare are un rol bine definit și util.
Cum verifici dacă specialistul ales practică legal
Înainte de programare, merită să verifici forma de practică. Pentru psiholog și psihoterapeut, reperul este Colegiul Psihologilor din România. Specialistul trebuie să aibă drept de liberă practică și să poată fi identificat în registrul profesional.
Pentru psihiatru, verificarea se face în registrul public al Colegiului Medicilor din România.
Pentru familie, acest pas contează enorm. În sănătatea mintală, încrederea nu se bazează doar pe prezentare și comunicare. Se bazează și pe statut profesional verificabil, competență și cadrul legal în care se desfășoară intervenția.
Cum lucrăm la INDIRA
La INDIRA, procesul începe de regulă cu o discuție clinică și, când este nevoie, cu evaluare psihologică. În funcție de tabloul observat, următorul pas poate fi psihoterapie, consiliere parentală, recomandare către psihiatru sau o combinație a acestora.
Pentru adolescenți și tineri, lucrăm atent și cu partea de context. Simptomul nu apare izolat. Se vede în familie, în școală, în relații, în somn, în ritmul de funcționare și în felul în care copilul începe să se privească pe sine. Din acest motiv, și alegerea specialistului trebuie făcută în raport cu tabloul complet, nu doar cu un simptom luat separat.
Ce este util să reții
Psihologul clinician ajută să înțelegi tabloul și direcția potrivită. Psihoterapeutul lucrează schimbarea în timp, printr-un proces terapeutic structurat. Psihiatrul este medicul care evaluează componenta medicală și prescrie tratament când este nevoie.
Pentru multe familii, primul pas potrivit este evaluarea psihologică. Pentru cazurile severe sau cu risc, evaluarea psihiatrică devine prioritară. Pentru numeroase situații de anxietate, depresie sau dificultăți de reglare emoțională, colaborarea dintre specialiști este formula care susține cel mai bine intervenția.
